Cine-s

Gabriela Petre

Am treizeci și POT (opt) de ani. Nu mă ascund după cuvinte. Cum zice și poza alăturată descrierii.  Sunt o femeie asumată.

Iubesc cuvintele, dar nu  sunt jurnalist, deși am colaborat cu Jurnalul Național și vreo două reviste. De meserie, pe care n-am practicat-o niciodată, sunt inginer.

Cuvinte cu toc nu-i tocmai o antologie de memorii și nici un jurnal de opinii, sper eu să fie un spațiu de dialog.

Zic că avem ce povesti la un pahar de vorbă-n tastatură, eu, ca  tipă care a crescut singură un copil autist niște ani, divorțată, aflată la a doua căsătorie, la al doilea copil (sănătos), cu peripeții amoroase, sociale și profesionale, cu timp dedicat implicării politice, mai apoi civic și activismului, protestatară și ciumpalacă, cu zbucium și speranțe de afirmare sau emigrare, cu șuturi în curul optimismului și cu viraje profesionale uimitoare, pentru că a supraviețui ca femeie cu toți dinții demnității și eleganță-n Ro nu-i de colea.

Așa că, prin urmare de consecință, te aștept să mi te alături într-un dialog civilizat, cu umor și fără zgură. La mine pe canapeaua blogului stăm la șuete până facem celulită la vocabular, dar nu tolerez nici invective și nici șpițuri în fundul limbii române. Ești bine venit atâta timp cât știi să vorbești și să scrii corect. Delicat cât de cât, cum altfel?

Cu toc,
G.