Toți pățim fantezii.
Pe unele le putem împărtăși, pe altele nu, nici nu e musai, poate nici taman bine. Ba chiar e indicat să ne conservăm un colț neexeplorat, ca un Pol Nord al cearșafului unde nu călătorești niciodată cu nimeni. Doar tu cu tine, în gând, în scris, pe degete.
Dar nu de creația minții care iese din tiparele pătrățoase ale utilului, nu despre compoziția visului de formă liberă, cu elemente de virtuozitate a iubirii nobile ca becul rotund încins și improvizația salivei dintre două limbi nevorbite, care se salvează de la idealizare prin carne voiam să îndrug.
Doar șed lucid, într-o sâmbătă, pe marginea unui pahar cu apă, afundată leoarcă în reflecția asupra nevoii de povești, în genere, dar a celei erotice mai ales. E diferită de la om la om și de la femeie la bărbat. Foarte rar ori deloc se întâlnesc minți și corpuri compatibile. Nu știu nici măcar care e ordinea între cele două, probabil sunt la fel de importante, deși cred că sexul e în cap. Minți similare mai vezi, erotic complementare arar. Și, ba dintr-o personalitate intensă, ba din zăcăminte imaginare bogate, ba din zimții ăștia care nu se închid plenar, țesem pânze de lumină în colțurile minții, investindu-ne-n plăsmuiri cu ochii deschiși, în pernă, la duș și mai rar cu partenerii.
Povestirea de astă seară e una dintr-o suflare de spus.
Prin sticla vitrinei lumina soarelui face concurență luminii studiate de spoturi care pică pe cotoarele cărților și pe figura lui concentrată. Subțire, în blugi, cu un hanorac indigo și aer dezordonat, părea dedicat căutării în postura unui semn de întrebare, cu capul plecat și de genunchi ușor flexat. Ea-l observă, trece mai departe. După vreun sfert de ceas îl vede iar printre rafturi. Fără preaviz, o fulgeră-n buze un drăcesc imbold. Își scutură stânga – dreapta capul și părul o gâdilă într-un strănut. Liniștea de librărie pustie e spartă scurt. El ridică ochii, o observă. Ea doar se simte observată, dar nu-l privește. Se foiește. Se acidulează și decide să plece. Pune cartea la loc pe raft și o ia spre ușă, zâmbind de trăsnăile din capul ei și moment. El rămâne în același loc. Ea traversează secțiunea de literatură contemporană, face dreapta pe aleea poeziei și la câțiva pași de ușă îl vede venind pe cărarea cu manuale și cărți tehnice. Tehnic vorbind, mai avea trei pași spre ușă sau trei spre el. El vine în pas oarecum apăsat, ea face iar dreapta și se duce spre el fără priviri ocolite. El îi simte pasul, are o ezitare de stânga și apoi dreapta și iar stânga… ca să-i facă loc, dar rămâne tot împiedicat în mijloc. Ea ajunge rapid și, cu o mână pe hanorac, îl trage puternic – încet spre ea. El își cască privirea ieșită din craniu, dar se lasă condus de buzele ei și primește un sărut străin la care nu apucă să răspundă foarte lung pentru că ea își retrage mâinile, limba, buzele și capul. Zâmbește ca un drac împielițat și o zbughește pe ușă.
El rămâne și mai dezordonat, cu cărțile la piept și cu o mână de-un raft.
Și, uite așa, v-am povestit cea mai intensă fantezie ce mă urmărește din adolescență. Sărutul unui total străin, într-o librărie. Și atât. Căci erotism nu înseamnă doar actul sexual în sine. Desigur, nu ne prea putem îndeplini toate fanteziile, cu atât mai mult fantasmele. Și apoi, dacă n-am descins la asta ca puștoaică, ca om matur, cu copii, obligații și responsabilități nici atât. Sau vă dați seama cam cum ar fi în vremurile boleșniței să riști una ca asta ori să te săruți cu masca. Acum, de la un strănut fugim toți ca apucații în sticla cu spirt.
Însă nu mă surprinde ideea că pe la 72 de ani aș putea săruta un moș bine, printre rafturile de la Plafar.
Cu toc,
G.
P.S.; „Poetry is a naked woman, a naked man, and the distance between them.”
Lawrence Ferlinghetti, „Poetry as Insurgent Art”
Sursa foto: thevirtualinstructor.com