Pentru că în genofondul comun gena misogină e bine reprezentată, nici românii nu fac excepție. De la încă bunicul Neanderthal la verișorul dac și până la retrograzii societății de azi, nu doar la bărbați, ci și la femei, s-a transmis cu succes și pârtie ideea că femeia trebuie să fie docilă și bibelou. Să fie harnică, dar proaspătă. Să fie îngrijită, dar nu prea că apoi e curvă. Să fie sexi, dar doar în bucătărie sau în dormitor, nu în societate că iar e curvă a naibii. Să fie educată, dar să nu aibă opinii. Să fie descurcăreață, dar dependentă de masculul “Alfa”. Să facă copii, dar numai conform planului economic și bisericesc că altfel e o ratată și iar curvă. Să câștige bine, dar nu mai mult ca AlfaLică male. Să fie jucăușă și cu chef, dar doar când vrea stăpânul că altfel iar e curvă nesătulă. Să iasă în oraș, dar doar la cursuri de desen pe asfalt cu cretă antialergică, că la teatru e scump biletu’. Să nu cumpere pantofi cu toc că balerinii sunt suficienți pentru o doamnă. Să nu aibă prieteni și prietene prea multe că iar e curvă. În general e un “să nu” că orgolii, că imagine și alea-alea.
Șezi blând bon-bon!
Pentru femeile care sunt mame, toate mai sus înșirate se amplifică ca intesitate și rigiditatea cutiei în care, celula de bază a societății-individul, societatea în splendoarea ei, închide conceptul de femeie de secole. Haios e că, cu toate luptele și drepturile câștigate cu reale suferințe în istorie de femei, cu toată “politica corectă” din zilele noastre nu ne-a ieșit altceva decât o spoială colorată pe aceeași veche șaradă a ipocriziei.
Dar, cu stimă și jurând pe cravata mea de pionieră, ce-am fost unsă la casa memorială a lui Tudor Arghezi, chiar lângă mormântul lui Zdreanță, declar public că femeia secolului XXI nu e o zdreanță de fel și nici de folosit social ori intim și debarasat în marginalitatea indezirabilului când capătă celulită, când se îmbolnăvește, când e extenuată, când a îmbătrânit, când nu mai poate sta peste program la muncă că are copii etc.
Draga mea dragă și dragul meu drag, cei care tranșați cu prejudecăți apuse-n medievale mămăligi tradiționale, rogu-vă să stop! Păi, ia amintește-ți că din femeie te-ai născut și tu, și te-a iubit, te-a alăptat, te-a oblojit, ți-a păzit primii pași și ți-a purtat în buzunarul atrial grija toată copilăria și ți-o poartă și când se duce să doarmă de tot. Nu o mai judeca nici pe ea, nici pe soră-ta, nici pe tanti de la coadă de la Mega cu sacoșe calice, nici pe fata de pe Facebook cu prea multe poze din evidente nesiguranțe, nici pe fiică-ta că nu drege fix cum vrei că nici tu nu ai făcut la vremea ta, nici pe iubita ta cu așteptări nerealiste, nici pe colega de birou cu unghii cu gel și nevoia ei de a se integra estetic în șabloane, nici pe șefa ta cu prea multe bigudiuri pozitive în discurs, nici pe doctora ta care te rabdă când tu îi ții cursuri de medicină de pe net.. Înțelegi tu.. Pe niciuna. Că toate sunt mama ori sora ori iubita ta. Și așa imperfecte sunt perfecte că există. Cum ar fi fără ele ioc? Păi n-ar mai fi. Și când iubita, colega, sora, vecina, amica, necunoscuta-ți devine mamă de copii, nu o închide și mai abitir în mintea ta tot așa ca acum trei zile, trei ani, trei decenii, trei secole. Femeile nu nasc copii mai frumoși ori mai sănătoși dacă au băut strict apă plată cu lămâie, nu nasc copii cu probleme pentru că au dansat pe masă la o petrecere, între prieteni, la care ți-ar fi plăcut și ție să participi și o să o vezi că-i cool, femeile, de altfel, nu au obligația să nască doar pentru că s-au născut ele cu uter și toată instalația făcătoare de minuni. Femeile au dreptul să respire, nu doar oxigen de casă ori de câmp muncitoresc.
Așa că las-o să iasă la cafea, dacă e a ta și știi să o păstrezi, se întoarce. Mai bine o încurajezi la viața socială cu oamenii care chiar au ceva de spus și care îi hrănesc mintea, mai bine faci cinste cu un bilet să-l vadă pe Bleonț decât să o ții de calorifer cu prejudecăți, din care se va smulge aterizând în exasperarea unui pahar, în clubul nefericiților care se caută social pe muzică cu final sexual.
Las-o să-și păstreze prietenii vechi care fac parte din carnea sufletului ei. De aia i-a păstrat. Respectă-i colțul ei, cum și ea pe al tău. Nu o mai închide. Nu o mai judeca. Și așa o poți păstra a ta.
Lăsând-o să fie ea.
Cu toc,
G.
Sursa foto: dreamstim.com