„Elektromote” este acceptat ca primul precursor din lume al troleibuzului și a fost pus în funcțiune în suburbia Berlinului, în Halensee, de către inventatorul său, celebrul Dr. Ernst Werner von Siemens, la 29 aprilie 1882.
Nemții..desigur. „ȘΔ noi…dar cu mult mai târziu. Prima linie de troleibuz a Bucureștilor a fost inaugurată după cel de-al doilea război mondial, cu troleibuze de la ruși.
Dar nu asta voiam să vă zic. Că io nu-s așa de veche! Povestea e mai contemporană de atât, însă, cum nu poate exista prezent fără trecut am pomenit cu recunoștință de el.
Poanta începe cu ideea că, în ultimii 7 ani, am mers din ce în ce mai puțin cu mijloacele de transport în comun. Am preferat să merg mult pe jos ori să iau un taxi. Cred că știți și de ce. Pentru mine despărțirea de această utilă invenție a venit de la miros și prea multă afecțiune. E sufocantă relația cu călătorii care te lipesc de toți pereții și toate barele vehiculelor.
Încă din facultate am încercat să evit pe cât de mult posibil ITB-ul. Chiar o luam per pedes și cu tocuri – sărăcuța de mine cu tocuri și nițică minte de purtam tocuri la 7 dimineața – ori luam un taxi daca aveam bani. Metroul era o idee mai suportabil, dar nici el la orele de vârf.
Însă în autobuze, troleibuze etc. riscul să fii în înghesuială pipăită era de 97%. Și intimitatea aia forțață, asudată, cu peste 50 de inși ce se îmbrățișau isteric, înjurând feroce la fiecare frână sau groapă, nu era ceva dezirabil. Din intimitatea aia scăpai de multe ori și pipăită și cu banii luați.
Dar poezie e în toate… Tot în intimitatea troleibuzului 76, care mă ducea la liceu – când nu chiuleam că eram în depresie ori că eram prea îndrăgostită la cap de sigur cea mai mare și unică iubire de pe planetă, că așa-s toate la 17 ani – am trăit și momente scurte memorabile, autentice, de prime căutări și confirmări poetice.
Mai știi momentul în care, din tot troleibuzul, venea cel mai frumos, spălat, bine mirositor – al modernului general la vremea aia Malizia, că Old Spice era deja fiță că îi făcea reclamă la noul tău tv color -, cu geaca de motor pe umăr, cu atitudine cool și cu privirea pironită în „sufletul” tău? Mai știi? Se așeza aproape de tine făcând schimb generos de priviri pe distanța a câtorva stații. Și apoi, când te ridicai, te urma așezându-și mâna lângă mâna ta pe bara de care vă țineați amândoi moralul și fizicul. Deși era de un evident strident că ești la ușă să cobori, el își mișca buzele exersând parcă o întrebare intimă și totul culmina poetic într-o conversație cu final afirmativ:
El: „Cobori la prima?”
Tu: „Da!”
Și uite asta se lasă cu nostalgie pe pâine și o întrebare. Pe cea întinsă pe sandvișul care zăcea în farfuria de lângă laptopul la care scriu, am mâncat-o.
Dar nostalgia din interogativul minții mele s-a concretizat într-un zâmbet la gândul:
„Cobori la prima”, de la un el, nu era oare confirmarea de maximă romanță a vremii, cum e acum romanța din confirmativul lui Swipe Right pe „Tinder”?
Cu toc,
G.
P.S: Nu am intrat în existența mea pe Tinder, dar mă documentez și încerc să țin pasul cu evoluția omului modern, să nu pierd sensul de tot, antropologic vorbind, desigur.
Sursa foto (info): new. siemens.com; aktual24.ro; onlinewebfonts.com